Speranta

"Este intuneric in aceasta noapte. Acum, ca si intotdeauna.
Merg pe strada pe care locuiesti, iar felinarele se sting unul dupa altul in urma mea, sclipind. Pasii mei grei fosnesc pe strada pavata cu granit rosu, acoperita de sangele caramiziu al frunzelor. Vantul adie usor, il simt cum imi mangaie chipul, imi rasfira parul, imi raneste inima.
Merg pe strada pe care locuiesti si ma intreb, merita sa fiu aici ?
Trec pe langa casa ta si mai intorc o data capul, doar odata, sa ii admir zidurile albe, vopsite cu falsa iubire si minciuna. Ai furat vopseaua, nu-i asa ? Ai furat-o, la fel cum mi-ai furat mie inocenta. Si visele, si dorintele, si totul. Si nu ti-au fost de ajuns.
Chipul meu nu se olgindeste in aceasta noapte, e prea intuneric, iar felinarele se sting unul dupa altul in urma mea, fade, disparand in spate. Pentru mine, nu mai exista acea lumina la capat, pentru mine, tunelul este fara sfarsit. Trec pe langa casa ta si intorc, pentru o clipa, capul. O privesc plina de nostalgie, iar un zambet sters imi infloreste pe chip, ca apoi sa se ofileasca.
Mi-ai furat inima si visele, iubirea, dorintele, inocenta, sperantele."