"Am stat sprijinita de pervazul ferestrei de la camera mea si am privit afara timp de jumatate de ora. Picaturile de ploaie, subtiri si gratioase, ca balerinele, dansau si radeau, pareau ca se simt foarte bine. Iar cantecul ploii, parca ma chema sa danez si eu, dar afara era frig si eu nu purtam nimic in afara de ganduri, sentimente, zambete si tristeti.
Pelerina mea de ploaie, prietenia, astepta in spatele usii de la camera mea si mai radea din cand in cand, incercand sa ma binedispuna. Dar eu eram prea ocupata sa privesc picaturile de ploaie cum rad si danseaza, in jocul lor nesfarsit de primavara.
Nu stiu de ce, dar un zamebt palid si rece mi-a aparut pe chip, o nostalgie de mult timp, care statea inchisa inauntru si nu ma lasa sa respir. Era dorinta mea cea mai mare, care s-a transformat, incetul cu incetul, intr-un vis searbad de vara.
Afara ploua, iar eu stau si privesc cerul plumburiu de primavara. Nu e vara inca, nu e cald, rasetele nu au ajuns inca, cu trenul lor de inghetata.
Ma intreb... cand se va opri ploaia ?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cititorii au incercat sa ma omoare azi :