Dependenta

"Imi place sa te vad venind din departare, iar tu imi zambesti dulce, asa cum numai tu stii. Ochii tai stralucesc in lumina soarelui, zambind, in timp ce pe chipul tau se contureaza un ras melancolic, dar fericit. "Ma asteptai ?" Iar eu dau din cap in semn de aprobare si zambesc, stiind ca nu voi putea fi mai fericita de atat.
Imi place sa iti simt mana pe chipul meu, ca o atingere duioasa si dulce a verii. Degetele tale reci imi mangaie pielea, urmarind conturul obrazului, al barbiei, oprindu-se pe buze. Iar tu rosesti. "Pot sa te sarut ?" Eu zambesc si ma ridic pe varfurile picioarelor, asteptand.
Imi place sa ma imbratisezi, sa te simt cat mai aproape de mine. Eu imi sprijin capul de pieptul tau, tu iti incolacesti bratele in jurul meu si stam asa, in liniste, asteptand inserarea la umbra unui copac batran. Iti simt caldura corpului si iti inspir parfumul dulce de iasomie. "Ti-e frig ?" Eu dau din cap in semn ca nu. Niciodata nu ar putea sa imi fie frig in bratele lui.
Imi place chipul lui, atingerea rece ce trimite fiori de gheata pe chipul meu, parfumul lui imbatator, aproape ca un drog. As vrea sa il vad in fiecare zi, sa imi mangaie obrajii, sa imi sarute buzele, sa ma imbratiseze.
Ah ! Ma omoara... dependenta asta."

O sa te bantui !

Yeah, it's your turn now, my sweet mommy.

Reira

Pot sa spun ca inca de cand ne-am cunoscut, ne-am inteles foarte OK. Eram amandoua fane anime si discutam foarte mult despre asta, si a trecut primul an, al doilea, al treilea, si ajung acum la sfarsit de drum, dupa mult timp in care mi-am spus ca nu voi plange cand voi termina clasa a VIII-a, sa cred ca nu voi putea sa ma abtin.
Stau si imi spun ca voi intra in clasa de dimineata, iar tu nu vei mai fi acolo sa imi faci cu mana si sa imi spui ca sunt nebuna. O sa fie ciudat, o sa ma simt chiar sanatoasa la cap.

Probail ca la inceput nu a fost ceva foarte profund (este o subiectiva, da), dar mi-am dat seama ca, pe parcurs, ai devenit una dintre prietenele de care nu ma pot lipsi sub nicio forma. Am constatat ca de fiecare data cand te incrunti, te uiti la mine si imi spui : "Oana ! Inceteaza !", eu nu vreau decat sa rad si sa ma bucur ca esti acolo sa ma injuri (nu cu voce tare, dar situ ca o faci de fiecare data).
Acum stau si ma gandesc, chiar daca in acest moment ai veni la mine si mi-ai spune ca sunt cea mai proasta persoana de pe pamant si ca ar trebui sa ma arunc pe geam, nu as plange, nu as fi trista, ci as zambi pentru ca as stii ca spui asta ca sa imi faci un bine. Pentru ca si tie iti pasa de mine la fel cum mie imi pasa de tine.

Stiu ca nu are niciun inteles tot ce am scris eu aici, dar imi este foarte greu sa ma exprim in legatura cu prietenia noastra. Este ceva indispensabil, dubios si foarte hilar. Dar, totusi, sunt fericita ca esti acolo si stiu ca atunci cand voi avea nevoie de un umar pe care sa plang sa nu vin la tine, pentru ca nu vei face decat sa ma inveselesti si sa imi stimulezi simtul artistic (evident, glumele noastre sunt arta).
Iar in incheiere, ca sa iti aduc un omagiu, iti spun ca sunt alaturi de tine si nici atunci cand voi muri, nu voi inceta sa te bantui in fiecare noapte.
Suki desu !

Itoshii no Onee-san

Astazi, vreau sa impartasesc ceva cu toti cei care au fost in aceasta situatie, care nu au fost, cei care vor fi si care, chiar daca le este necunoscuta intampalrea, cunosc sentimentul.
Am realizat astazi, dupa ce te-am ascultat povestind, ca lucrul cel mai de pret pentru mine este iubirea, in toate felurile ei. In visul tau, am plans pentru ca tu, prietena mea cea draga, mi-ai luat baiatul pe care il iubeam. Si te-am acuzat de tradare si am tipat la tine si m-am comportat ca o tampita.
Ascultand cum povestesti, mi-am dat seama ca in orice moment al vietii am putea ajunge noi doua in aceasta situatie, iubind acelasi baiat si el, la randul lui (sau nu), iubind pe una dintre noi. Stand si gandindu-ma, am ajuns la concluzia ca nu vreau sa ajung vreodata sa simt ceea ce eu din vis am simtit.
Daca stai bine si te gandesti, ca si vremea, baietii sunt schimbatori. Ba sunt indragostiti de tine, ba uita ca trebuie sa apara la o intalnire, te suna, tii dai flori si isi cer iertare, dar apoi uita de aniversarea voastra si iar de la capat. Cum spuneam, ei sunt trecatori, daca pot folosi acest termen. Ca si intr-unul dintre posturile mele trecute, declar sincer ca nu voi pricepe niciodata ce este in capul lor, dar nici nu vreau sa inteleg pentru ca sunt sigura ca nu as face decat sa ma ranesc.
Pentru o fata, insa, cel mai mare dusman nu este un baiat. Baietii sunt inofensivi si daca esti atenta si nu il lasi sa ajunga prea departe in inima ta, vei putea sa te feresti. Ceea ce este cel mai greu de prevazut este tradarea unei prietene. In general, fetele sunt cele mai periculoase. They pretend to be your best firend and then they stab you in the back.

Insa eu nu ma tem. Am gasit persoanele potrivite alaturi de care pot sa imi petrec viata linistita. Tu esti una dintre ele si cea care mi-a fost alaturi inca de cand m-am nascut. Ne-am certat, am plans una pentru alta, am ras impreuna si ne-am distrat, pot sa spun ca nu regret niciunul dintre momentele petrecute impreuna.
Acum, pot sa spun tare si clar ca nu imi pasa ce baieti vor veni, ce se va intampla, nu voi lasa pe niciunul sa raneasca cat de putin aceasta legatura pe care noi doua o avem. Iti promit, acest element momentan necunoscut (care poate nu va exista niciodata) numit el nu va avea niciun cuvant de spus in ceea ce se numeste our friendship.

Aishiteru, Onee-chan !

Ame wa itsuka yamu no deshou ka

"Am stat sprijinita de pervazul ferestrei de la camera mea si am privit afara timp de jumatate de ora. Picaturile de ploaie, subtiri si gratioase, ca balerinele, dansau si radeau, pareau ca se simt foarte bine. Iar cantecul ploii, parca ma chema sa danez si eu, dar afara era frig si eu nu purtam nimic in afara de ganduri, sentimente, zambete si tristeti.
Pelerina mea de ploaie, prietenia, astepta in spatele usii de la camera mea si mai radea din cand in cand, incercand sa ma binedispuna. Dar eu eram prea ocupata sa privesc picaturile de ploaie cum rad si danseaza, in jocul lor nesfarsit de primavara.
Nu stiu de ce, dar un zamebt palid si rece mi-a aparut pe chip, o nostalgie de mult timp, care statea inchisa inauntru si nu ma lasa sa respir. Era dorinta mea cea mai mare, care s-a transformat, incetul cu incetul, intr-un vis searbad de vara.
Afara ploua, iar eu stau si privesc cerul plumburiu de primavara. Nu e vara inca, nu e cald, rasetele nu au ajuns inca, cu trenul lor de inghetata.
Ma intreb... cand se va opri ploaia ?"

Speranta

"Este intuneric in aceasta noapte. Acum, ca si intotdeauna.
Merg pe strada pe care locuiesti, iar felinarele se sting unul dupa altul in urma mea, sclipind. Pasii mei grei fosnesc pe strada pavata cu granit rosu, acoperita de sangele caramiziu al frunzelor. Vantul adie usor, il simt cum imi mangaie chipul, imi rasfira parul, imi raneste inima.
Merg pe strada pe care locuiesti si ma intreb, merita sa fiu aici ?
Trec pe langa casa ta si mai intorc o data capul, doar odata, sa ii admir zidurile albe, vopsite cu falsa iubire si minciuna. Ai furat vopseaua, nu-i asa ? Ai furat-o, la fel cum mi-ai furat mie inocenta. Si visele, si dorintele, si totul. Si nu ti-au fost de ajuns.
Chipul meu nu se olgindeste in aceasta noapte, e prea intuneric, iar felinarele se sting unul dupa altul in urma mea, fade, disparand in spate. Pentru mine, nu mai exista acea lumina la capat, pentru mine, tunelul este fara sfarsit. Trec pe langa casa ta si intorc, pentru o clipa, capul. O privesc plina de nostalgie, iar un zambet sters imi infloreste pe chip, ca apoi sa se ofileasca.
Mi-ai furat inima si visele, iubirea, dorintele, inocenta, sperantele."

Ma compatimesc

"De ce simt cum bucati din mine se rup treptat si cad pe podea, sfaramandu-se in mii de bucatele ? De ce ma doare sa stiu ca vreau sa plang si ma doare pentru ca nu plang ? Vreau sa prind aceste cioburi de sticla si sa le pastrez la pieptul meu, sa le protejez pentru totdeauna, pentru ca sunt atat de fragile bucati de portelan.
Nu stiu de ce, dar chipul meu reflectat in oglinda este foarte palid si incetosat, iar lacrimi de mare se formeaza in coltul acelor ochi caprui de miere. De ce plang acei ochi, cand eu imi sterg lacrimile cu toate batistele de matase in care imi transform chipul, si apoi le invelesc in borangic si se pun pe raft, sa le pastrez.
Nu stiu de ce simt o nevoie sa fug, sa imi las pantofii undeva la usa acestei lumi si sa alerg prin acea lume nestingherita, iar vantul sa imi ciufuleasca parul si sa imi scuture rochia pe care nu o voi purta niciodata.
In mine incolteste un sentiment profund si vreau sa rad si sa plang in acelasi timp. Este oare aceasta... mila ?"

Libertaaateeeeee !!!

Am mintea goala momentan si incerc sa rad cand, in realitate, nu imi doresc decat sa fug si sa strig, sa tip. Nu vreau sa plang, nu am niciun motiv sa fac asta, dar pur si simplu sunt tulburata. Ceea ce s-a intamplat a fost poate o pura coincidenta, dar eu tin sa cred ca a fost, de fapt, mana destinului.
Nu stiu de ce, dar niciodata nu a tinut vreodata cu mine, din tot ce imi amintesc eu, nu mi-a fost dat noroc, nu prieteni multi, nu calitati deosebite. Din cate stiu eu, sunt o persoana destul de insuportabila, dar persoanele care imi sunt aproape (desi putine) reusesc sa imi faca fata (asta pentru ca sunt numai fete, niciun baiat nu m-ar suporta). Ceea ce mi-a dat mana destinului este inteligenta si aceste persoane minunate. Atat.
Si totusi, azi mi-a aratat ca se poate si mai rau decat credeam eu.
Astazi, am vrut sa fug, si sa strig, sa tip. Dar nu am facut-o, pentru ca nu puteam. Eram in public. Nu am vrut sa plang, dar as face-o acum. Nu pentru ceea ce s-a intamplat, ci pentru ce nu s-a intamplat pana acum. Nu am realizat adevarul.

O sa incetez sa ma mai smiorcai si sa neg ceea ce este adevarat, sa ma entuziasmez degeaba si sa sper ca nu a fost un vis si, in acelasi timp, sa cred ca daca a fost real, cel mai bine ar fi sa fie un cosmar. Vreau sa nu fi visat si sa fi visat in acelasi timp.
O sa renunt la disperarea mea si la dorinta mea obsesiva. Am observat ca mi se intampla de multe ori sa vreau ceva ce nu pot avea si pentru ca nu a fost al meu, sa incerc sa il fac sa ii para rau. Nu o sa mai fac asta.
De azi inainte, sunt libera ! Libera !
Libera !