I'm back

Hmmm... asta este ciudat. Nu stiu nici eu de ce, dar am promis ca nu o sa mai postez. Dar viata nu ne spune niciodata ce ne asteapta in urmatoarea secunda, deci se pare ca asta avea pentru mine.
Ceea ce m-a facut sa revin a fost chiar motivul pentru care am plecat. Am iubit vara asta, a fost minunata si mi s-au intamplat multe lucruri bune. Mi-am dat seama ca din cauza ei, bogul meu se deforma, in sensul ca nu mai era un Curcubeu Negru. Am crezut ca este pretul pe care trebuia sa il platesc pentru acea vara, dar acum stiu ca m-am inselat.

Am trait multe in acea vara, nu stiu sigur daca pot sa spun ca prima dragoste pentru ca nu stiu multe despre ea, desi scriu, dar ce a fost a fost minunat. Am ras si m-am distrat. Stii, am zis ca o sa indur orice ar fi pentru ca sunt fericita, ca toate fazele rele o sa treaca. Dar au trecut, oare ?
Nu stiu daca pot sa spun asta. Ceea ce incerc sa exprim este ca atunci cand tii mult la o persoana si ea tine la tine, este normal sa va declarati un cuplu. Am dreptate ? Singura problema este ca nu am realizat faltul ca niciodata nu poti sa fii impreuna cu cineva daca stiti numai voi. E amuzant, am crezut ca e posibil sa stie un grup restrans de prieteni si gata, dar m-am inselat.
Stii, am realizat ca o relatie e mult mai complicata, cere sacrificii. Nu situ la ce fel de sacrificiu ma astept, dar stiu ca asa cere. Eu am facut sacrificii ? Nu stiu, poate, poate nu. Nu o sa stiu niciodata poate.

Postul de azi este despre mine. Fara ghilimele, fara nimic. Iar tot ce am eu de spus este ca... sufar. De ce ? De adolescenta. E ciudat, dar e o boala contagioasa si care iti spala creierul. Eh, probabil trece. Sper sa treaca. Nu plang, nu vreau sa fac asta. Rad. Nu pot sa rad, dar vreau.
Stii, sper ca reusesc sa repar lucrurile. As vrea sa pot sa spun verde in fata tot, sa discut problema si sa rezolv totul, sa merg inainte sau sa ii pun capat. Vad eu ce fac. Da, vad...