Odata cu...

"E toamna si e seara.
Poate ca doar frunzele cafenii, poate doar ele zboara si fosnesc in aer. Vantul suiera. Poate doar el tulbura linistea serii. Oamenii... Oamenii au disparut. Niciun pas, nicio silueta intunecata in lumina artificiala a becurilor, totul e liniste. Pentru prima data, natura se odihneste.
Odata cu sfarsitul verii, toamna ne invaluie in mireasma ei dulce si amara de bucurie. Suntem fericiti cu totii, dar e acea fericire ce lasa un gust amar in urma, care ne face sa regretam.

Ne imbracam in parfumul serii si privim intunericul care ne pare atat de apropiat, dar, totusi, isi are salasul in cerul atat de indepartat. Greierii canta. Greierii ? Sa se bucure de ce mai au. Cand frigul vine, nimic nu poate sa ii stea in cale. Nici macar vara...
Odata cu sfarsitul lui august, toamna ne loveste cu toata tristetea ei. Suntem melancolici, dar acea melancolie dulce care ne aminteste de trecut si ne face sa zambim si sa suferim in acelasi timp.

Vantul suiera printre crengile incarcate cu frunze aurii, ca mierea. Pentru cat timp vor mai ramane ele acolo ? Nu mult, asta e sigur. In fata puterii toamnei, chiar si copacii se scutura si se dau din cale, lasand frunzele in urma.
Odata cu venirea toamnei, vara ne priveste cu melancolie si isi ia ramas-bun, sperand la un an urmator cat mai calduros si plin de buna dispozitie. Si noi, zambindu-i de asemenea, luam mana cea rece si ruginie a toamnei si ne indepartam, uitand sa facem cu mana.

A mai trecut un an. Trist sau nu, acesta este adevarul. Nu stiu de ce, dar toamna este trista si ea. Nu pentru ca i s-ar fi intamplat ceva care sa-i aduca pagube sau nenorociri, ci pentru ca asa e ea mereu, lipsita de fericirea calda a verii.
Odata cu inceputul lui septembrie, chiar si noi, cei mai mici si neinsemnati, ne dam seama ca sfarsitul e aproape. iar acum, in prag de toamna, privim inapoi si zambim - toate au fost amintiri frumoase. Natura, care moare treptat, a fost pentru noi casa si locul de joaca cel mai scump si drag dintre toate. Iar acum, cand trebuie sa ne luam ramas-bun, ne este permis sa plangem - va mai dura pana sa ne putem intoarce acasa."