"Privesc lumea uneori. Acum ca a venit toamna, imi pare ca totul e mai trist dintr-odata, nu stiu nici eu de ce, sau poate stiu si nu imi dau seama. Afara e din ce in ce mai frig. De ce oare ?
Privind in urma, vara a fost mereu anotimpul meu preferat. Soarele puternic, caldura, zilele libere de vacanta, totul te indeamna sa fii fericit. Si esti fericit, asta daca sufletul nu iti pune in cale obstacole. Vara mea a fost una fericita, cu mici incidente, dar epste care am trecut. Am zambit, am alergat, am ras, m-am distrat.
E ciudat. Acum ca a venit toamna, parca starea mea este diferita, fara niciun motiv, sau poate cu motiv. Nu stiu. Stiu ca ma cuprinde tristetea si, privind lumea din jurul meu, mi se pare ca nu sunt singura trista. Pune stapanire pe mine o nostalgie profunda, cu un gust dulce-amarui, care ma trage in jos, inecandu-ma in melancolie.
In timpuri precum acestea, singura in camera mea, privind cerul cenusiu de afara, frunzele colorate, dar care nu mai stau agatate de copaci, lipsa de miscare, imi dau seama ca probabil acesta este sfarsitul. Pentru ca, vrem sau nu, totul are un sfarsit al lui.
Toamna este sfarsitul naturii.
Dar mai exista sfarsituri si in momente fericite, sfarsituri de seri petrecute cum nu au mai fost inainte, sfarsitul unei iubiri, sfarsitul unei vacante, poate chiar sfarsitul unei vieti. Toamna mi se pare un moment propice pentru asa ceva. Evident, privesc lucrurile subiectiv. Sau era obiectiv ?
Oricum, uitandu-ma imprejur, nu mi se pare ciudat sa vad asta la oamenii care trec pe strada fara sa ma vada, oamenii care ma vad si ma saluta, oamenii care ma viziteaza, care ma suna. Este un lucru normal. Dar ceea ce mi s-ar parea total lipsit de sens si de normalitate ar fi existenta unor sfarsituri pentru mine. Eu nu vreau ca lucrurile bune din viata mea sa se termine.
Sunt egoista, dar vreau ca momentele fericite, serile pline de distractie, iubirile, vacanta, viata sa fie eterne. Vreau ca vara sa fie eterna. Mi-e dor de eternitate..."
Mi-e dor si mi-e frica in acelasi timp de eternitate, de un necunoscut care se repeta din nou si din nou; eu nu stiu ce e iubirea, dar iubesc Vara pentru ca, asemeni zambetului lui, ma incalzeste.
RăspundețiȘtergere"Daca as sti ca eternitatea e o vara fara sfarsit, mi-as da viata pentru ca el sa traiasca intr-o astfel de eternitate",ce frumos suna....
e foarte frumos ce ai scris roxanne ^_^
RăspundețiȘtergeresi eu vreau o viata eterna . numai ca eu nu vreau numai vara . am nevoie de toamna ca sa ma linistesc , de iarna ca visez, de primavara ca sa zbor si de vara sa traiesc . deci am nevoie de toate.
neechan sa stii ca nu esti egoista ..egoista voi fi eu acum cand voi spune ca as putea supravietui fericita chiar daca as fi singura care ar trai etern..