Cum vad eu lumea

"Lumea mea are un fond negru, pe care se zaresc pete mari si mici de culoare. Intr-un colt, in zona trasaturilor de caracter, am un curcubeu, dar culorile lui sunt alb, galben, rosu, violet, albastru, gri si negru. Curcubeul meu este negru.
In latura cea opusa, cea a sentimentelor, am un boboc de trandafir. El, cu petalele rosii si frunzele negre, e ca o floare insangerata. Inca nu a inflorit, nu si-a aratat potentialul cu totul, dar eu, udandu-l zilnic cu zambete si amintiri, il ajut sa creasca. Vrei sa ma ajuti ?

Plansa mea de hartie, in care desenez mintea mea, are forme geometrice, perne moi, note muzicale si fel si fel de lucruri pe care umanitatea inca nu le intelege. Evident, eu le inteleg, pentru ca sunt ale mele, dar inca nu reusesc sa le explic in cuvinte.
Pe firul gandurilor mele merge un paianjen, mic si negru, cu ochi mari si rosii stralucind in intuneric. Se opreste din cand in cand si isi teasa un alt fir de panza, pe care il lasa sa cada, apoi isi continua drumul. Am incercat sa iau acest paianjen in mana si el a fugit, probabil s-a speriat de fata mea atat de alba.

Acolo, insa, unde stau eu in general, este o scena. Asezata pe ea, in mijloc, urmaresc fel si fel de actori cum se invart in jurul meu, vorbesc cu mine, isi citesc rolurile si unii dintre ei incearca sa inteleaga ce spune de fapt scenariul. Unii reusesc sa fie atenti la drumul lor si sa joace totul cu bine ; altii, mai putin norocosi, nu se uita pe unde emrg si cad de pe scena.
Eu stau in mijloc si privesc. In fata mea vad un fond negru si pete mari si mici de culori. In brate tin o plansa de hartie pe care sunt desenate fel si fel de lucruri ciudate. Deasupra mea, un paianjen isi tese panza, urmandu-si drumul. Vad un curcubeu in departare. Vad un trandafir inflorind. Tin in mana scenariul destinului meu."