In Paradis

"...visez uneori ca e vara.
Eu, imbracata intr-o rochie ruginie de matase, cu picioarele dezgolite si albe, ma plimb pe un camp cu holde aurii. Pot sa simt sub talpi pamantul tare si usor maruntit de puterea furtunilor verii, iar totul este magic. Vantul adie usor, iar spicele de grau se unduiesc usor sub atingerea bratelor efemere ale verii. Imi trec mana pe deasupra lor si le aplec, zambind un zambet inocent, de copil.

Eu, intinsa pe pamantul uscat si fierbinte, cuprinsa de arsita verii, imi ridic mana alba ca de fildes spre cer, incercand sa prind soarele stralucitor in mana. Vantul adie si imi ciufuleste parul, iar eu rad, un ras copilaresc si lipsit de orice vinovatie. Pe campul cel auriu si infierbantat al verii, ma simt ca un copil din nou.
Rochia mea ruginie flutura in bataia brizei, razele soarelui se reflecta pe mana mea alba si, de jos, par flacari mistuitoare ce incearca sa cuprinda fiinta mea.

Iar atunci...
Tu, cu zambetul tau ce imi lumineaza ziua mai mult ca soarele, imbracat in alb, vii si imi prinzi mana si mi-o strangi cu putere, si nu ii mai dai niciodata drumul.
In visul meu, e Paradisul..."