Jumatate

"Masina coteste spre dreapta, dar in departare se contureaza cladirea impunatoare, noua, a garii. Trenul este deja in statie, asteapta sa se urce pasagerii, pentru ca apoi sa plece si sa ii duca departe. Sa o duca departe de mine.
Iesim din masina si privim imprejur. Fac o gluma pentru a ascunde ca, de fapt, imi vine sa plang. Ea incepe sa rada si caram bagajul extrem de greu pana la tren. Incercam sa il urcam, dar nu reusim.
"Parca am fi in filmele cu prosti..."
Asa e. Parca am fi. Dar nu suntem, pentru ca, altfel, totul ar avea un sfarsit fericit. Al nostru nu e. Se urca in tren. O ajut sa puna bagajul sus si ma imbratiseaza pentru ultima data in acea zi, pentru ultima data in acea vacanta.
Incepe scoala. Oare de ce ? Sarbatorile au trecut atat de repede, incat abia le-am simtit. Dar ele ce mi-au adus ? Multe. Stiu asta.
Cobor din tren si arunc o ultima privire inapoi. Ii zaresc parul rosu, dar nu pot sa ii vad fata. Ma intorc si plec.Imi zaresc chipul indurerat intr-o oglinda din gara. Imi privesc parul rosu - la fel ca el ei, doar ni l-am vopsit impreuna. Mai stii ? Mama chiar si acum imi reproseaza ca a gasit vopsea in debara. Oare cum...?
Oglinda ma arata doar pe mine, sunt singura. Ajung acasa si intru in bloc - sunt din nou singura. Ma simt ca o jumatate a unui intreg, dar cealalta jumatate nu mai este cu mine. Nu suntem un intreg.

Credintele spun ca fiecare are o jumatate a sa. Dar nu stim nici noi cum, credintele au ajuns sa spuna si ca jumatatea unei fete este intotdeauna un baiat, alaturi de care poate sa isi petreaca viata fericita si sa isi intemeieze o familie. De ce ? Jumatatea cuiva nu era persoana care o completeaza in tot ce se poate si care aduce fericire in viata in orice imprejurari ?
Eu cred ca asa e. Si daca am dreptate, atunci numai ea poate sa fie jumatatea mea, pentru ca alaturi una de alta, radem, glumim, zambim, suferim, ne distram si traim viata din plin.
Acum. Maine. Pentru totdeauna."