Pentru fiecare minut in care stai suparat, pierzi 60 de secunde pe care nimeni nu ti le mai da inapoi

"Filosofia mea de viata : traim alaturi de oameni si suntem singuri.
Intotdeauna avem impresia ca la nevoie, o sa existe o persoana, poate doua, chiar mai multe, care sa ne sara in ajutor. Uneori da, alteori constatam ca pana si cei foarte apropiati noua nu pot sa faca nimic mai mult decat sa priveasca.
Traim viata printre oameni, fiind oameni. Sunt afectati de viata celor din jurul nostru si de actiunile lor si, prin consecinta, noi ii afectam pe ceilalti. Ce s-ar intampla daca unul dintre noi ar muri chiar azi ? Oameni ar suferi, ar plange, mai apoi ar incepe o noua viata, una fara noi.
Ce s-ar intampla daca tu ai muri ? As suferi, as plange, dar dupa as incepe o noua viata. Una fara tine.

Si atunci, de ce suntem toti independenti uul de celalalt ? De ce fiecare actioneaza dupa cum vrea si atunci cand are nevoie de ajutor, este singur ? Suntem singuri si totusi impreuna. Oamenii nu plang dupa noi daca suferim, doar daca murim. Pentru ca atunci cand pierzi un om si stii ca nu mai este posibil sa il revezi, atunci iti dai seama cat este de important omul acela pentru tine.
Si atunci suntem suparati.
Dar de ce sa fim suparati ? Pentru ca, intr-adevar de doar, uneori chiar simtim ca ne rupem in doua si ca este capatul lumii. Dar oare este ? Oare atunci cand moare cineva este sfarsitul ? Eu nu cred.
Ce-ar fi daca spiritele ar trai pe pamant alaturi de noi, doar ca putini i-ar putea vedea ? Daca toti am putea sa le vedem, nu ar insemna ca ar fi ca si cum acei oameni nu au murit niciodata ? Sa ne gandim ca asa este ! De ce sa nu facem asta ? Si daca intr-adevar credem ca cei dragi sunt cu noi, doar ca nu putem sa ii vedem, salvam toate secundele pe care putem.
Si atunci, traim mai mult. Respiram mai mult. Iubim mai mult.
Asa suntem noi, oamenii."