"Un curcubeu are nevoie de culori, insa vezi culorile prin prisma unei foi negre. Acoperi orice vrei tu fara sa te departezi de ceea ce ai facut la inceput." (Xim)
miercuri, 7 iulie 2010
Un copil numit "Disperare"
"Am crezut ca traiesc intr-un basm. Am cazut in abisul sperantei si mi-am permis sa visez, sa ma gandesc la viitor. Am dat voie optimismului sa puna stapanire pe mine, chiar daca doar pentru o clipa, dar apoi am regretat.
Am cazut in abisul sperantei. Odata ce ajungi acolo, nu mai este cale de intoarcere. Poti doar sa ratacesti neincetat, cautand o cale sa ajungi acasa, fara sa stii ca, pentru tine, nu mai exista asa ceva.
Vazand Epimetheus ca ies atatea rele din cutia, a si trantit la loc capacul. Dar prea tarziu se desteptase. Napastele se inaltasera, si lumea le purta in carca. Mai ramasese in cutie numai o aratare mica, firava si cu aripi slabe. Ea n-apucase sa mai zboare si purta numele : Speranta.
Este omeneste sa gresesti. Iar eu, ca si om ce a trait pe acest pamant si a cunoscut cele drepte si cele nedrepte, am gresit. Doar pentru o clipa, mi-am lasat sufletu sa cugete, iar speranta m-a incoltit si mi-a cuprins talia, m-a apucat de glezna si a inceput sa ma traga in jos, spre abisurile cele mai intunecate. Acolo unde ne nastem toti, ne intoarcem in cele din urma.
Speranta mea a dat nastere, in cele din urma, la un alt sentiment. Caci, implicandu-se in viata mea si dragostea, cele doua s-au contopit si, ajungand aproape de cercurile infernului, si-au lasat pruncul in grija mea, pierduta in necunoscut.
Iar acest prunc a fost...disperarea..."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
beeenjamiiiin frankliiiin!!!!!!!!!!!!!!
RăspundețiȘtergereda cand o sa termini cu asta o sa ma simt si eu mai bine:-?
neechan vreau sa ramai si la mine o data ..:|
stii ca sufar de un caz grav de gelozie prieteneasca asa ca daca nu vrei sa se agraveze..
uh neechan nu-mi placi asa .. vreau o neechan malefica ca la inceput .suki yo neechan
(This should be a life-lesson for you to remember or to forget)
RăspundețiȘtergereE bine uneori sa cazi, dar atunci cand esti inca pe culmile muntelui, asigura-ti o franghie de ancorare,pentru a nu resimti caderea atat de rau. Si ai grija, o cadere poate deveni o inaltare fara sa-ti dai seama. Nu trebuie decat sa zambesti,chiar daca la inceput zambetul e fals, pe parcurs va deveni viu si molipsitor.
(" Dar Prometeu,vazand aceasta, l-a infruntat din nou pe Zeus si s-a urcat pana-n Olimp , sa-i spuna-n fata adevarul")
Lo-Love ya!