"Acesta este lucrul pe care noi il numim realitate ? Acel sentiment crud si neiertator care distruge orice intalneste in calea lui, vise, dorinte, sperante ? Telurile noastre, adunate impreuna, creeaza iluzii, care ne fac sa credem ca aceasta lume este mai buna si mai adevarata, iar tot ce ne propunem poate sa se indeplineasca. Ca oameni, uram sa fim mintiti de ceilalti, dar ne mintim singuri fara nerusinare, mai tarziu plangem, apoi ne trezim si realizam ce se intampla cu noi - ne lovim de acel zid de nestrapuns al realitatii.
Transparent, dar atat de palpabil, fiecare om ajunge la un moment dat in fata acestui zid. Unii renunta, altii incep sa il inconjoare, cautand o portita de scapare, care sa ii treaca pe partea celalta, dar cu totii constata ca nu se poate. Desigur, mai exista si acele exceptii care, urcandu-se pe spatele prietenilor, rudelor, persoanelor cunoscute sau necunoscute, reusesc sa ajunga in varf si privesc mandrii lumea inconjuratoare, crezand ca au biruit zidul. Dar cand sa coboare, cad in gol si se ranesc, caci nici dincolo de zid nu sunt iluzii - doar lucruri la fel de palpabile si dure.
Deci, cel mai bun lucru pe care il putem face este sa acceptam realitatea de la inceput, asa cum este ea, si sa incercam sa uitam de vise si de dorinte, sa acceptam ca acestea nu vor deveni niciodata reale.
Totusi, prin natura noastra, oamenii sunt nonconformisti si tind ca faca orice altceva decat ceea ce este normal. Tocmai din acest motiv, visele, sperantele, iluziile nu contenesc a se naste, iar noi, oricat de mult ne-am rani, continuam sa ne agatam de aceste lucruri, sperand ca, itnr-un sfarsit, ele vor zbura si ne vor trece de cealalta parte a zidului.
Si poate ca unii chiar vor reusi."
nu scriu decat asta aici pt ca adevaratul comentariu la postarea ta o sa-l fac in urmatorul meu post:-?
RăspundețiȘtergereaishiteru neechan