Inghetata cu tristete

"Am impresia ca de la inceput si pana acum ma invart intr-un cerc continuu al existentei mele stupide, inferioare si extrem de plictisitoare.

Uit cum sta treaba. E ceva ce probabil ai auzit de sute de ori pana acum, dar problema mea cea mai mare e un tip. Nu e orice tip banal, pe care ajungi sa il cunosti repede, care iti este prieten si dupa devine mai mult. Pentru mine, tipul asta e un mister. In afara faptului ca nu stiu nimic despre el decat ce scrie pe facebook (and Hell yeah, I'm a facebook stalker now) si lucrul asta ma intristeaza absolut. Si pe langa acest fapt jalnic, el nici macar nu stie ca exist.

Ma amuza ironia vietii mele "amoroase", asa cum multi prefera sa o numeasca, dar pe mine ma enerveaza acest termen asa ca o sa ma limitez la a-l mentiona o singura data in cadrul postului de azi.

Recapituland, observam ca problema mea cea mai mare e ca nu pot sa imi tin ochii acasa si a trebuit absolut sa imi bag in cap fara voia mea imaginea si sa imi starnesc interesul pentru acest tip care nici macar nu stie ca exist.

Asta suna ca un anunt matrimonial, dar oricine este in stare sa dea un sfat stie unde ma gaseste. Pe mine ma depaseste situatia."

Binele si Raul

"Astazi am avut de facut o compunere ca tema, despre cum arata o lume fara rau in viziunea mea, un Paradis. Singura problema, pe care nu a luat-o nimeni in considerare atunci cand a propus acel exercitiu in manual, a fost ca poate unii nu vad niciun Paradis in afara de cel in care traim.

Ce altceva isi doreste mai mult omul decat sa poata sa decida pentru el ? Si ce altceva a primit decat liberul arbitru si puterea de a alege ? Atunci, nu putem spune ca traim in Paradisul pe care l-am visat de secole ?

Pe masura ce incercam sa imi imaginez o lume perfecta, in care sa nu existe rau si toti sa fie fericiti, nu am putu decat sa observ cat de imperfecta ar fi acea lume fata de cea in care traim acum. Daca toti ar primi ce isi doresc, nu ar inseamna ca banii cresc in copaci si fiecare persoana are un Ferrari si ca nu exista slujbe precum femeie de serviciu sau gunoier. Dar asta nu ar face lumea aceea una mai murdara, pentru ca nimeni nu ar face curatenie, lucru ce ii displace si il considera un rau.

Binele este uneori mai imperfect decat Raul, tocmai de aceea prefer rautatea umana unei lumi in care domina Binele, dar in care omul este prea superficial sa se uite in jurul sau.

Nu suport sa ma gandesc ca lumea perfecta spre care ne indreptam noi, asa-numita Utopie, nu este decat un univers plin de oameni superficiali care primesc tot ce vor pentru ca nu exista Rau sau rele, si uita ca exista lucruri mai importante decat sa fi vesnic fericit.

Pentru ca nu poti sa zambesti cu adevarat fara sa fi plans macar o data.

Pentru ca nu poti sa iubesti fara sa fi urat pe cineva de-a lungul timpului.

Pentru ca este imposibil sa faci bine cuiva daca nu stii sa faci rau si nu vezi diferenta dintre cele doua.

Bine si Raul se implica si se subinteleg unul pe altul, de aceea cred ca nu exista o lume fara Rau, la fel cum nu poate exista o lume fara Bine."

Speranta moare ultima

"Astazi am citit o poezie romantica, care compara dragostea cu absolutul, care te inalta si uneste doua fiinte diferite in intregul complet al existentei. Mi s-a parut asa frumoasa poezia, mai ca as fi plans. Dar nu am facut-o.

In clasa, in timp ce fiecare isi citea comentariul si idolatriza iubirea ca fiind eterna, suprema si absoluta, eu priveam, pe geam cerul. Era albastru mat, iar norii cenusiu-albiciosi pareau acuarela imbibata in apa si pictata pe hartie. Culoarea fada, ce se pierde in fundal.

Ma gandeam... Dragostea asta de care vorbesc toti este minunata, glorioasa, ii face pe toti sa fie fericiti si impliniti. Este aceeasi dragoste care ii raneste pe toti si ii face sa planga, dar pentru care ar omori oricine. Dar eu ? Eu unde sunt in povestea asta ?

Eu sunt la mijloc. Scriu despre dragoste si o iubesc, ca simplu concept. Dar nu am simtit niciodata un sentiment atat de inaltator, incat sa ma faca sa cred ca am atins absolutul. Pentru ca nimeni nu il atinge niciodata, doar are impresia. Iubirea ii face sa se minta singuri, de aceea se spune ca este oarba, surda si muta.

Iubirea nu are nevoie de vorbe care sa o exprime.

Iubirea nu are nevoie de priviri prin care sa se inteleaga.

Iubirea nu are nevoie de sunete care sa o armonizeze.

Iubirea spune totul, vede totul si este insasi armonia. Ea conecteaza doua suflete intr-o legatura suprema si imposibil de destramat.

Iar eu ? Eu nu am simtit asa ceva niciodata. Si stiu ca este foarte probabil sa nu fiu niciodata in stare sa iubesc atat de mult un om, incat sa uit de mine si de tot si sa ma mint sa am atins absolutul. Eu il caut si stiu ca nu il voi gasi niciodata. La fel cum nu voi gasi dragostea aceea arzatoare, care te innebuneste. Dar sper. Mai am speranta."

Toate acele lucruri nespuse

Cred ca astazi mi-am pierdut prietena cea mai apropiata si cea mai draga, prima dintre cele putine - ce-i drept -, dar pe care le iubesc oricum foarte mult. Cred ca am pierdut-o azi pe cea pe care o numeam sora de atatia ani si acest lucru nu m-a facut sa realizez decat ca evenimente neinsemnate te pot marca pentru toaata viata.

Cred ca azi mi-am pierdut cea mai buna prietena. Nu pot decat sa ma uit in urma si sa incerc sa imi dau seama unde am gresit si, in mod tragic, descopar ca nu am facut decat sa fiu eu. Si daca fiind eu reusesc sa indepartez toate persoanele care imi sunt dragi, atunci nu pot decat sa fac aceasta persoana din prezent sa inceteze sa mai existe,

Cutitul cu care ii iau viata lui Senko este nevazut de oricine se uita, dar pentru cine il simte, este mai ascutit decat diamantul, produce rani fatale.

Ca un tribut persoanei care sunt obligata astazi sa devin, voi implini visul de o viata persoanei care de astazi nu vrea sa ma mai vada. Iti spun "Imi pare rau".

Imi pare rau ca nu am putut sa imi cer scuze niciodata pana acum, dar ceea ce nu ai inteles tu niciodata a fost faptul ca asta sunt eu si ma doare sa ma schimb.

Imi pare rau ca nu am reusit niciodata sa fac sentimentele si gandurile mele sa ajunga la tine exact asa cum au fost ele nutrite.

Imi pare rau ca nu ma crezi cand iti spun ca tin la tine.

Imi pare rau ca nu am fost niciodata prietena pe care o doreai si nu am facut nimic din ce trebuia.

Imi pare rau ca a trebuit sa se intample asta pentru a putea in sfarsit sa iti indeplinesc visul.

Imi pare rau ca o prietenie nu se poate termina intr-o secunda si dureaza mult pana se sterge, pentru ca, in felul asta, doare mai mult.

Imi pare rau ca o sa doara.

Imi pare rau ca nu am putut sa fiu asa cum vrei tu.

Imi pare rau ca nu ai putut sa ma accepti asa cum sunt eu.

Imi pare rau ca exist.

Un om

"As vrea sa stiu cum e sa fiu o picatura de ploaie, ca dupa ce cunosc perfectiunea norilor, a inaltului, sa cad in aceasta lume imperfecta si sa observ oamenii, fiinte pline de defecte, dar care au darul dragostei.

Cum ar fi sa fiu o picatura de ploaie ? As cadea din cer in aceasta lume imperfecta, dar nu as putea sa vad nimic pentru ca nu as avea ochi cu care sa ma uit, nas cu care sa respir, urechi cu care sa aud sau gura cu care sa vorbesc. Nu as putea sa devin om, as fi o simpla si neimportanta picatura de ploaie.

Dar curcubeul ? Cum ar fi sa fiu un curcubeu ? As putea sa vad lumea de sus, la fel ca o picatura de ploaie, dar nu as cadea, as continua sa stau acolo sus si sa privesc spre aceasta lume lipsita de orice efemeritate.

Cum ar fi sa fiu curcubeul ? As privi oamenii si as zambi cu gura mea inexista, pe chipul meu nevazut, de fiecare data cand un copil ar arata cu degetul spre mine si s-ar inveseli. Dar atunci cand dispar, las in urma pamantul ud si trist, oameni lipsiti de fericire, soare cu nori. As fi atunci lipsita de eternitate.

As vrea uneori sa fiu cerul, dar sunt sigura ca m-ar durea de fiecare data cand fulgerele m-ar strapunge si probabil m-as speria acolo sus singura atunci cand tuna.

Cum ar fi sa fiu marea ? Atat de intinsa si albastra, as gazdui viata insasi. Dar, in cele din urma, as fi din nou singura, pentru ca si eu, ca si picatura de ploaie, m-as transforma in natura si mi-as pierde individualitatea.

Poate un nor, vantul, poate o stea, cine zice ca nu chiar Soarele ? Sau poate Luna... Sau lumina...Sau noaptea... Sau un om."

Iubitul meu strain,

"15 martie 2011

Am fost in cautarea iubirii parca de la inceputul timpurilor, dinainte sa existe un "eu" sau un "tu" mi-am dorit sa fie un "noi". M-am amagit cu himere, mi-am facut iluzii, pe care fiecare le-a spulberat in cel mai crud mod posibil.
Mi s-a spus ca este inutil, oricat as cauta, nu il voi gasi pe acelasi in fata caruia daca m-as deschide, m-ar accepta cu tot ce am eu mai bun si tot ce este mai rau inlauntrul meu.

Ai putea sa-mi spui si tu ca sunt nebuna, sa fugi, sa te ascunzi, sa imi frangi inima si sa imi distrugi iluziile, acum nu mai conteaza nimic din toate acestea. Eu stiu, am stiut din prima clipa in care te-am privit ca nu vreau ca alti ochi sa imi vorbeasca vreodata, doar ai tai.

Sunt fericita si implinita acum ca te-am intalnit, dupa lungi si istovitoare cautari. Iar tu, de vei vrea vreodata sa ma intalnesti, iti va fi imposibil - eu voi fi plecat demult. Caci in timp ce tu ai devenit universul meu cu totul, eu voi fi doar o necunoscuta, din multe altele pe acest pamant.

Cu toata dragostea si sinceritatea,

O femeie"

Am invatat

"De-a lungul timpului, am invatat ca nu este bine sa vorbesti cu necunoscutii, sa iti tradezi prietenii, sa iti minti parintii, sa faci tot ce te taie capul. Eu am comis toate aceste greseli si, acum ca ma uit inapoi in trecutul meu atat de colorat si plin de evenimente, realizez ca am facut mai multe lucruri bune decat rele.
Nu vreau sa ma laud, nu imi place, dar este o constatare care ma bucura si ma face sa imi dau seama ca merita sa ma gandesc de doua ori inainte sa fac ceva. De multe ori scot porumbelul pe gura, ce-i drept, dar aceste dati nu sunt foarte frecvente. Unii ar spune ca da. Eu i-as contrazice.
Nu imi place cand oamenii incearca sa ghiceasca ce e in capul meu si, atunci cand cred ca si-au dat seama ce gandesc, sa faca afirmatii. Pe scurt, nu imi place ca oamenii sa interpreteze. Din pacate, multi au tendinta asta, de aceea m-am adaptat la aceasta "moda" si am invatat sa interpretez si eu.
As invatat sa vorbesc si cu cei pe care nu ii cunosc, sa ascunde lucruri de prietenii mei atunci cand stiu ca acestea ii pot rani, sa imi mint parintii pentru a-mi pastra bunastarea psihica si sentimentala, sa fac nebunii si sa rad in acelasi timp.
Am invatat multe, de aceea, impartasesc pe unele cu voi..."