Un om

"As vrea sa stiu cum e sa fiu o picatura de ploaie, ca dupa ce cunosc perfectiunea norilor, a inaltului, sa cad in aceasta lume imperfecta si sa observ oamenii, fiinte pline de defecte, dar care au darul dragostei.

Cum ar fi sa fiu o picatura de ploaie ? As cadea din cer in aceasta lume imperfecta, dar nu as putea sa vad nimic pentru ca nu as avea ochi cu care sa ma uit, nas cu care sa respir, urechi cu care sa aud sau gura cu care sa vorbesc. Nu as putea sa devin om, as fi o simpla si neimportanta picatura de ploaie.

Dar curcubeul ? Cum ar fi sa fiu un curcubeu ? As putea sa vad lumea de sus, la fel ca o picatura de ploaie, dar nu as cadea, as continua sa stau acolo sus si sa privesc spre aceasta lume lipsita de orice efemeritate.

Cum ar fi sa fiu curcubeul ? As privi oamenii si as zambi cu gura mea inexista, pe chipul meu nevazut, de fiecare data cand un copil ar arata cu degetul spre mine si s-ar inveseli. Dar atunci cand dispar, las in urma pamantul ud si trist, oameni lipsiti de fericire, soare cu nori. As fi atunci lipsita de eternitate.

As vrea uneori sa fiu cerul, dar sunt sigura ca m-ar durea de fiecare data cand fulgerele m-ar strapunge si probabil m-as speria acolo sus singura atunci cand tuna.

Cum ar fi sa fiu marea ? Atat de intinsa si albastra, as gazdui viata insasi. Dar, in cele din urma, as fi din nou singura, pentru ca si eu, ca si picatura de ploaie, m-as transforma in natura si mi-as pierde individualitatea.

Poate un nor, vantul, poate o stea, cine zice ca nu chiar Soarele ? Sau poate Luna... Sau lumina...Sau noaptea... Sau un om."