Voi incepe cu acel moment stupid in care colega ta cu care pleci in... erm, excursie, glumeste, promitand tuturor ca va avea grija sa te cupleze cu cineva acolo si toata lumea rade, stiind ca noi plecam cu treaba, de fapt. Iar momentul si mai tampit este acela cand realizezi ca gluma se ingroasa, atunci cand acel tip neobisnuit, dar care sare in ochi prin nonconformismul său, iti atrage atentia.
Ce iese de aici? Nici mai mult, nici mai putin decat un fiasco. Si dupa o saptamana in care, cel putin tu, va simtiti minunat impreuna, desi in ultima seara esti extrem de geloasa pe tipa aia care apare din senin si spune ca se cunosc demult, vine momentul. Care? Acela cand iti dai seama ca esti in gara, cautandu-l cu privirea, deoarece tipul misterios si genial e pe cale sa ia alt tren si sa plece in partea cealalta a tarii si tu inca nu ti-ai luat rmas bun.
Si atunci faci marea constatare - daca nu il mai vad vreodata? Si pare ca lumeavse sfarseste. Ajungi acasa si ai tendinta sa vorbesti numai despre asta, sa le povestesti tuturor celor in care te increzi, tinand cu dintii de fiecare moment petrecut cu el, de frica sa nu lasi timpul sa isi urmeze cursul. Vrei sa fie totul inca prezent, sa nu devina o amintire...
Dar unde este el in tot acest tumult nebun de simtaminte stupide si controversate? Si abia atunci realizezi - daca pe el il doare exact undeva de toate framantarile mele si eu sunt singura care nu poate sa isi reia cursul normal al vietii?
Nu zambi, chip de ceara, nu varsa lacrimi, chip de piatra. Ceea ce a fost nu mai conteaza, ceea ce vine este important, asa ca lasa amintirile sa devina amintiri si nu mai incerca sa opresti timpul in loc...
Nimic nu este decat un vis. Deschide ochii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cititorii au incercat sa ma omoare azi :