Un cuvant

Draga straine,

Aceasta scrisoare adresata tie (al carui nume nu il voi rosti) probabil nu va fi citita niciodata de destinatarul ei, dar in aceste momente nici ca mai conteaza. Afla asadar ca tot ce trebuie sa faci este sa ma lasi sa ma descarc si sa spun tot ce se intampla, pentru ca a lupta cu mine insami este destul de obositor, dar acum trebuie sa lupt si cu lumea.

Cel mai probabil nu stii cine sunt si probabil nu vei sti niciodata. Legaturile ciudate pe care le pot cauta, un trecut comun sau orice ma poate conecta la viata ta sunt inutile, la fel ca si incercarea mea de a ma convinge ca destinul a avut un cuvant de spus atunci cand te-am intalnit. Nu este adevarat. Destinul a stat pe tusa si m-a privit amagindu-ma, oftand la tristetea mea sau amuzandu-se de ranile mele inca deschise, in care nu a facut decat sa rasuceasca un cutit.

Nu pot sa iti spun de ce sunt atrasa de tine pentru ca nu am gasit nici eu raspunsul inca. Tot ce pot sa marturisesc este ca atata timp cat eu stiu ca nu este nimic gresit in a te privi ca baiat si nu ca o persoana oarecare, nici nu voi incerca sa gasesc raspunsul.

Dupa lungi clipe in care te-am privit din umbra si am sperat ca printr-o schimbare radicala a sortii vom ajunge sa ne cunoastem candva, am realizat ca singurul lucru pe care il faceam era sa pierd timpul facandu-mi sperante, constienta ca ceea ce imi doresc eu nu se va implini niciodata. Cu toate acestea, am continuat sa te privesc si sa imi doresc sa iti fiu aproape, in chip de simpla prietena sau mai mult.

Astazi am realizat ca, tanjind la o persoana care nici macar nu stie de existenta mea, nu fac decat sa imi calc pe mandria mea care odata era absoluta si imi conducea fiecare miscare. Acum, nu imi doresc decat sa pot sa ma intorc la acea stare egoista in care orgoliul meu era mai important decat orice. Dar nu mai pot. Au intervenit sentimentele.

Ar fi o prostie oarba din partea mea sa spun ca m-am indragostit, cand singurele lucruri pe care le stiu despre tine se datoreaza... nici eu nu stiu cui. Ai simtit vreodata ca pur si simplu cunosti partial o persoana la scurt timp dupa ce ti-a fost introdusa ? Asta mi s-a intamplat si mie, poate suna ciudat sau nebunesc, dar sunt multi oameni care pot sa confirme ca am o abilitate innascuta de a citi oamenii. Si nu, nu sunt deloc nebuna, ci toate acestea pe care le-am enumerat mai sus se datoreaza starii deplorabile in care psihicul meu se afla in momentul de fata, prin asta intelegandu-se ca sunt cuprinsa de tristete si nostalgie pentru vremurile in care ma aflam in randul fetelor care nu sufereau.

Inchei prin a spune cel mai simplu lucru pe care o persoana in viata il poate spune alteia pentru a-i arata sinceritatea sa.

Multumesc. Multumesc ca ai aparut si imi pare rau ca nu am avut ocazia sa ne cunoastem.