"Panza larga luceste alb mat in lumina pala a becului. Pensula sta rezemata de paharul plin cu apa, umeda si plina de vopsea. O iau si o clatesc, apoi o asez frumos in trusa. Nu voi avea nevoie de ea.
Iau tuburile de tempera si adaug putina acuarea pe paleta de plastic, apoi rasucesc dopul, sigiland substanta fluida in interiorul flacoanelor albe. Imi sterg degetele lungi si albe de un prosop aspru, violet, apoi il arunc cat-colo, undeva pe canapeaua din spatele meu.
Imi trec degetul aratator prin rosu, iar pe cel mijlociu, prin albastru, apoi intinez si amestec cele doua culori pe bucata de panza alb mat ce luceste in lumina pala a becului. Becul clipeste, mai puternic, mai stins. Cred ca se va arde.
Cu degetele patate de rosu si albastru, intind cele doua culori si, fara pensula, doar cu tempera, pictez o forma nedeslusita, ca un curcubeu din doua culori. Si ploua pe panza alb mat.
Iau ametist si cenusiu si le arunc pe plansa, spoind cu pete purpurii curcubeul meu din doua culori. Mov si violet, frumoasa combinatie, aproape ca seamana.
Ma spal pe mana, intind bratul sa prind prosopul, dar nu e. Oftez, ma ridic si ma indrept catre canapea. Pe drum, ma opresc sa mai sorb din ceasca de cafea de pe masa. S-a racit. Imi sterg cu grija degetele - ajutoarele mele, apoi ma asez in fata plansei. Si, cu o miscare de mana, intinez totul, amestec, distrug, creez.
Creez."
Nu stiu ce sa scriu. Ar fi multe de spus si nu exista atatea cuvinte cate sa zugraveasca sentimentele.Imi amintesc emotia aceea sublima pe care o ai cand sti ca ai "creat" ceva, ca ai rupt o bucata din tine si ai modelat-o pe hartie cu stiloul.
RăspundețiȘtergereSi, pana la urma, nu am scris nimic...