"O persoana inteligenta mi-a spus astazi ca ii place trecutul, pentru ca stie ce este si ce a fost, dar uraste viitorul, pentru ca este nesigur si nu ii place sa nu stie la ce sa se astepte. Atunci mi-am amintit ceva ce am citit undeva acum mai mult timp.
Ce ar fi daca la originea omului, sa fi fost firesc sa iti amintesti atat viitorul, cat si trecutul ? Sa poti sa stii ce s-a intamplat si ce se va intampla ? Dar dupa, omul a avut ca un fel de amnezie si a uitat tot viitorul, putandu-si sa isi aminteasca tot trecutul ?
Atunci, nu ar fi normal pentru noi cei minusculi si neinsemnati sa incercam sa ne amintim viitorul pentru a scapa de frica de incertitudine ? Poate ca ar fi normal. Si atunci am sti in fiecare zi ce se va intampla si cum va sfarsi viata noastra si care este decizia cea corecta. Dar am mai putea considera viata interesanta daca am sti exact ce intorsatura vor lua lucrurile ?
Ma gandesc. Nu ar fi neobisnuit ca la un moment dat omul sa fie atat de plictisit de viata si de tot incat sa incerce sa puna capat suferintei tuturor si sa termine existenta speciei noastre pe aceasta planeta. Si atunci, nu e corect sa spunem ca uitarea ne-a tinut in viata tot acest timp ?
Daca l-as avea pe primul om in fata mea acum, i-as multumi ca a cazut si s-a lovit la cap si in procesul de vindecare a avut amnezie si a uitat cum sa isi aminteasca viitorul. Si atunci toti urmasii lui l-au mostenit si nimeni nu a putut sa mai vada ce se va intampla si viata a devenit interesanta. Si oamenii nu au murit cu totii. Si cei dragi mie inca traiesc. Si eu exist.
Si eu sunt."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cititorii au incercat sa ma omoare azi :