luni, 29 noiembrie 2010

I-am vazut


"I-am vazut trecand pe langa mine intr-o seara insorita de noiembrie. Vantul sufla cu putere afara si eu abia tineam haina pana sub barbie sa nu imi fie frig la gat, iar ei treceau amandoi pe langa mine si radeau. Se tineau de mana si pareau atat de fericiti, incat nici vantul, nici iarna, nici chiar nefericirea si moartea naturii nu le putea spulbera momentul.
I-am vazut intr-o seara friguroasa de noiembrie, au trecut pe langa mine si nici nu s-au uitat inapoi. Oare el m-a recunoscut ? Ma schimbasem atat de mult in interior, incat sunt sigura ca daca ar fi vorbit cu mine si-ar fi dat seama ca nu mai eram aceeasi persoana. Dar fizicul, oare se schimbase atat de mult ?
L-am vazut cu coada ochiului cum si-a intors capul. A privit silueta mea in timp ce se intorcea cu spatele si pleca. Oare m-a recunoscut ? Oare si-a dat seama ca, in noaptea aceea de noiembrie, a trecut pe langa mine ?

Mi-a spus ca am fost prima lui iubire, l-am crezut. Am fost prima femeie pe care a iubit-o si, demult, obisnuia sa imi sopteasca dulce ca voi fi mereu si singura. Nu am fost decat prima, din pacate.
Acum nici nu ma recunoaste. Acea fata, pe care eu nu o cunoscusem niciodata, dar de care auzisem de atatea ori, mergea alaturi de el. Era frumoasa, asa cum imi imaginasem intotdeauna. Ma consolasem spunandu-mi ca trebuia macar frumoasa sa fie daca renuntase la mine atat de usor pentru ea.
I-am vazut trecand pe langa mine intr-o noapte de noiembrie. Oare m-a vazut ? Da, caci s-a intors si m-a privit cu coada ochiului. M-a recunoscut ? Tot ce se poate, pentru ca a zambit. Dar foarte bine putea sa ii zambeasca si ei.
I-am vazut intr-o noapte de noiembrie. Vantul sufla cu putere frunzele de pe alei, afara era frig.
L-am vazut intr-o noapte de noiembrie. El oare m-a vazut ...?"

3 comentarii:

  1. " Am vazut-o intr-o noapte de noiembrie, cu cer senin si rece ca sticla.
    A trecut incet pe langa mine. Oare ea m-a vazut?
    Am uitat pe moment prezentul si am intors usor capul spre ea, spre trecut.
    Am vrut sa zambesc, sa ii arat ca nu imi pasa. Nu stiu daca mi-a reusit.
    I-am privit silueta indepartandu-se pe strada cenusie. Si cu o strangere de inima am ridicat capul in fata. Si vantul nemilos mi-a invaluit chipul in toamna tarzie.

    Am vazut-o intr-o seara de iarna trecand pe langa mine usor, incet, cu pasi de felina sau de craiasa dintr-alte lumi.
    Oare, prin caderea masiva de fulgi, oare Ea m-a vazut? ..."

    RăspundețiȘtergere
  2. Bine stiu,ca nu ammai comentat, de o vreme, dar am citit.
    Aceasta proza(e mai mult o poezie in proza) mi-a ajuns adanc in inima. E prea frumoasa.
    Si tu diva-duda ce mai faci? Ce mai zici?
    Pupici Deea

    RăspundețiȘtergere
  3. My sweet diva-duda,
    fac bine, ce sa fac ? Uite, ma plang de viata prin posturile mele. Ironia sortii este evidenta, lumea e cruda. Ma bucur ca ti-a ajuns la suflet, asta a si fost scopul. Si se pare a a si atras atentia - persoanelor care trebuie si a persoanelor care nu trebuie :)
    Kisses.

    RăspundețiȘtergere

Cititorii au incercat sa ma omoare azi :