Breathe

"Think. Do not speak. Breathe.
Vantul bate. Normal, doar intru in gura de metrou si astept sa vina trenul care sa ma duca spre casa. Nu acasa. Spre casa. E Bucurestiul la pranz, tocmai am coborat dintr-o masina rosie care pleaca si ma lasa pe mine pe trotuarul batut de vant, iar eu privesc in urma, asteptand privirile care sa imi zambeasca.
Masina rosie a plecat. Eu am ramas singura.

Smile. Do not cry. Breathe.
Nu mai plang de ani de zile deja, vreau sa cred ca am crescut.. Am crescut, stiu asta. Sunt inca un copil.
Intru la metrou si mai privesc inca o data. Masina rosie a intrat in intersectie si a disparut in tumultul orasului. Seara trecuta a fost, nu-i asa ? Seara trecuta eram impreuna, camera plina de rasete, pijamale colorate, o chitara neagra, un telefon dupa miezul noptii. Acum nu mai e nimic.
I miss you already, Hachiko."


"Wave. Do not be sad. Breath.
Usa cu senzor nu vrea sa se deschida in calea ta, parca tinand cu mine, o data in viata. Eu stau in spate si astept. M-ai imbratisat de cateva ori si m-ai plimbat ca o jucarie de plus in brate, razand si sugrumandu-ma. Am ras si eu.
Se face tarziu. Gheata e din ce in ce mai plina de zgarieturi, patinele se aud. Vreau si eu. Nu ma deranjezi, sa stii. Pentru tine, as renunta la gheata. Si la seara. As opri timpul in loc.

Laugh. Do not stop talking. Breathe.
Momentele acelea sunt printre cele mai fericite. Ma simt in lumea mea, in care existam numai noi doua, in care timpul s-a evaporat, efemeritatea lui s-a transformat in picaturi de apa, pe care frigul le-a inghetat si apoi s-au distrus una pe alta, treptat. Aici e cald. Aburi fierbinti ies din cafea. Mai vreau inca una.
I want you to be here, Neechan."