sâmbătă, 27 februarie 2010

Ca un Pheonix


"Am incercat sa uit cu totul ceea ce mi-ai aratat, am incercat sa plang, sa uit, sa ignor durerea, dar am esuat. Zambetul pe care mi l-ai aratat tu cu mult timp in urma, il mai tii minte ? Atunci, zambeam doar pentru ca erai aproape de mine. Acum, incerc sa sterg zambetele cu lacrimi.
Se spune ca timpul vindeca orice rana. Se prea poate, dar eu inca sufar. A trecut mult timp de atunci. Cat ? O zi ? O luna ? Un an ? Nu am numarat clipele, timpul a facut acest lucru pentru mine. Eu am fost prea ocupata sa plang. Insa chiar si asa, nu ma simt vindecata, ma doare la fel ca la inceput.
Daca privesc atent la trecutul ce trece pe langa mine chiar acum, nu am plans niciodata atat de mult inainte. Eu, care ma credeam in fruntea tuturor, eu nu aveam curajul sa imi recunosc slabiciunile. Tu m-ai invatat sa zambesc, m-ai invatat sa plang, m-ai invatat sa te iubesc.
Ieri, nu mai stiam cine sunt si ce vreau, ma inecam in propria-mi tristete si numaram clipele care-mi mai ramaneau pana la sfarsit. Erau multe.
Azi, m-am hotarat ca este inutil sa mai plang. Ochii mei pot sa faca asta pentru mine, dar eu vreau sa renasc. La fel ca un Pheonix.
Maine, voi incepe cu o noua zi, voi privi soarele si imi voi aminti de tine si de clipele frumoase pe care le-am petrecut impreuna. Voi uita ca ai plecat si voi zambi din nou. Maine. Astazi, voi mai plange putin."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Cititorii au incercat sa ma omoare azi :