Frozen

"In sufletul tau adanc, nicio sclipire de fericire nu patrunde, este totul un intuneric dens si misterios. Am incercat si, crede-ma, am incercat sa trec peste aceasta patura, dar incercarea mi-a fost inutila.Inima ta rece ca gheata nu mi-a permis si m-am ranit in acele sale inghetate, am fost ranita si am suferit zile intregi, luni intregi, pana cand am secat. Am fost trista, am fost distrusa, am crezut ca nu mai exista niciun motiv sa traiesc, dar mereu si mereu mi-ai aparut in cale ca si cum nimic nu mi s-ar fi intamplat.Mi-ai zambit si, intr-un moment, tot cerul meu cel intunecat si rece s-a inseninat si am vazut eu de aceasta data lumina, acea lumina pe care tie nu am putut sa ti-o aduc.Am simtit caldura soarelui, acea caldura care nu a putut sa iti incalzeasca inima inghetata.Dar am simtit si acel sentiment de eliberare ca si cum natura ofteaza dupa furtuna. Am oftat si eu, iar suspinul meu a fost adanc.

Apoi am tipat.

A fost un urlet prelung, in noapte. M-au podidit lacrimile si vocea mi-a obosit, gatul mi s-a uscat si am ramas fara voce, dar urletul nu a incetat. Am continuat sa tip, dar tu nu m-ai auzit. Atunci a fost momentul in care am realizat ca totul se sfarsise, inima mea suferise destul si fusese rupta in bucatele si calcata in picioare de ceva vreme si nu mai suportam. Am pus punct la toate si mi-am reluat viata, dar nu ai putut sa ma lasi in pace."Hey !" mi-ai spus tu si am simtit cum imi tresalta inima de bucurie. "Ma intorc imediat" ai continuat tu si atunci am stiut ca imi fac rau singura.

Pleaca, demonule, lasa-mi inima si sufletul in pace, nu ti-a fost de ajuns cat am suferit.

Dispari din viata mea, sarpe plin de venin care se ascunde in gheata, sub acea patura alba de zapada.

Nu te mai intoarce niciodata, nu imi mai vorbi si nu ma mai privi, nu iti dai seama ca ma doare ?

Prezenta ta si vorbele tale odata imi incalzeau inima, dar am realizat ca tot ce se afla in spatele lor era invidia - ma invidiai pentru ca inima mea era calda, plina de iubire si bucurie, iar a ta era rece si inghetata.

Esti fericit acum, demonule, esti fericit ca m-ai inghetat si pe mine ?"

Me, Myself and I.

"Sunt o Papusa, cu chipul incremenit in portelan. Am intiparit pe fata un zambet, si acesta fals pentru a ascunde ca, in interior, sunt goala. Sunt un Fulg de nea, poti sa crezi ca m-ai prins, dar mereu cand vei deschide pumnul, vei realiza ca nu sunt acolo.
Sunt Yin si Yang, mereu in echilibru si mereu opusa persoanei care sunt.
Sunt Soarele si Luna. Stralucesc uneori, sunt plina de viata si optimista, bucuroasa si copilarosa. Alteori, sunt intunecata, plang si sunt pesimista, melancolica si foarte matura. Sunt Cerul pe care ma inalt in fiecare zi si noapte. E ploaie, furtuna cu tunele si fulgere intr-un timp, e senin, e innorat sau o mare de raze.
Poti sa ma cauti, dar n-ai sa ma gasesti. Poti sa ma vezi si, totusi, eu sa nu fiu acolo. Vei avea nevoie de mine si nu vei realiza.
Poti sa ma stii, dar niciodata nu ma vei cunoaste cu adevarat."

Ca un Pheonix

"Am incercat sa uit cu totul ceea ce mi-ai aratat, am incercat sa plang, sa uit, sa ignor durerea, dar am esuat. Zambetul pe care mi l-ai aratat tu cu mult timp in urma, il mai tii minte ? Atunci, zambeam doar pentru ca erai aproape de mine. Acum, incerc sa sterg zambetele cu lacrimi.
Se spune ca timpul vindeca orice rana. Se prea poate, dar eu inca sufar. A trecut mult timp de atunci. Cat ? O zi ? O luna ? Un an ? Nu am numarat clipele, timpul a facut acest lucru pentru mine. Eu am fost prea ocupata sa plang. Insa chiar si asa, nu ma simt vindecata, ma doare la fel ca la inceput.
Daca privesc atent la trecutul ce trece pe langa mine chiar acum, nu am plans niciodata atat de mult inainte. Eu, care ma credeam in fruntea tuturor, eu nu aveam curajul sa imi recunosc slabiciunile. Tu m-ai invatat sa zambesc, m-ai invatat sa plang, m-ai invatat sa te iubesc.
Ieri, nu mai stiam cine sunt si ce vreau, ma inecam in propria-mi tristete si numaram clipele care-mi mai ramaneau pana la sfarsit. Erau multe.
Azi, m-am hotarat ca este inutil sa mai plang. Ochii mei pot sa faca asta pentru mine, dar eu vreau sa renasc. La fel ca un Pheonix.
Maine, voi incepe cu o noua zi, voi privi soarele si imi voi aminti de tine si de clipele frumoase pe care le-am petrecut impreuna. Voi uita ca ai plecat si voi zambi din nou. Maine. Astazi, voi mai plange putin."

Running around the PC

Este seara. Luminitele ploii se scalda lin in bataia razelor lunii. La geamul meu, picaturile ma privesc din spatele intunericului. Eu...alerg in jurul calculatorului.
M-am obisnuit sa fac asta, mi se intampla destul de des sa nu am ce face. Blog-ul acesta este rezultatul plictiselii. Vroiam sa fac ceva interesant si de ceva vreme aveam nevoie de un caiet pe care sa imi notez visele.
Stiti si voi, acele vise ciudate care se adeveresc mereu si pur si simplu nu vreau sa le mai uit pentru ca exista pericolul sa imi scape ceva important. Ma rog, intelegeti voi...
Voi folosi acest blog. Este interesant, simpatic, colorat, negru, oricum altcumva decat mine - eu sunt irationala.
Bucurati-va de ratiune ! Alaturi de mine, veti descoperi ca nu exista asa ceva...