Mâţă neagră

"Observ ca trece timpul si eu ma schimb din ce in ce mai mult, ma transform intr-o persoana pe care nu o recunosc si ma gandesc, daca eu de acum un an as fi cunoscut-o pe eu de acum, probabil ca as fi urat-o. Dar eu nu ma urasc totusi.
E ciudata viata cum reuseste sa faca oamenii sa fie cu totul diferiti fata de cum ar fi trebuit sa fie. Ma transform intr-o persoana pe care nu o recunosc, desi vreau. Caut in amintiri si vreau sa cred ca aceasta persoana a fost odata o parte din mine si acum se intoarce. Dar nu, eu de dinainte eram buna, iar acum sunt rea.

Nu pot sa spun ca imi displace sa fiu rea, ca imi displace sa avd oamenii suferind sau ca iubesc fericirea. Eu nu am avut parte de ea atat cat as fi vrut. Nu stiu cum se face, totusi, ca de fiecare data cand un mic incident are loc intamplator si reuseste sa ma faca fericita, se intampla ceva grav care ma face de doua ori mai nefericita ca inainte. Cred ca lucrurile bune ma ocolesc, poate ca aveam dreptate in totalitate cand afirmam ca sunt o pisica neagra.
Toti se feresc de mine, unii fac trei pasi inapoi atunci cand ma vad sau se sperie. Nu stiu cum se face ca iinca mai am cateva persoane alaturi de mine, dar sunt pisici cu totul si cu totul diferite. Una dintre ele are ochii verzi si este tarcata, foarte frumoasa, dar cam nehotarata. Cealalta are blana portocalie si este mereu plina de viata si miauna cat de ziua de lunga. Mai stiu o pisica persana cenusie, care incearca sa se convinga de ceva timp ca este o pisica buna. Eu am incercat sa o ajut. Mai stiu doua pisici siameze foarte simpatice, dar cam certarete. Mai e o pisica cu ochii albastri, care ma ajuta mereu. Si, evident, mai e acea pisica. O sa ii spun pur si simplu, pisica.
Cat despre mine, sunt doar eu. Doar...o pisica neagra."