Toate acele lucruri nespuse

Cred ca astazi mi-am pierdut prietena cea mai apropiata si cea mai draga, prima dintre cele putine - ce-i drept -, dar pe care le iubesc oricum foarte mult. Cred ca am pierdut-o azi pe cea pe care o numeam sora de atatia ani si acest lucru nu m-a facut sa realizez decat ca evenimente neinsemnate te pot marca pentru toaata viata.

Cred ca azi mi-am pierdut cea mai buna prietena. Nu pot decat sa ma uit in urma si sa incerc sa imi dau seama unde am gresit si, in mod tragic, descopar ca nu am facut decat sa fiu eu. Si daca fiind eu reusesc sa indepartez toate persoanele care imi sunt dragi, atunci nu pot decat sa fac aceasta persoana din prezent sa inceteze sa mai existe,

Cutitul cu care ii iau viata lui Senko este nevazut de oricine se uita, dar pentru cine il simte, este mai ascutit decat diamantul, produce rani fatale.

Ca un tribut persoanei care sunt obligata astazi sa devin, voi implini visul de o viata persoanei care de astazi nu vrea sa ma mai vada. Iti spun "Imi pare rau".

Imi pare rau ca nu am putut sa imi cer scuze niciodata pana acum, dar ceea ce nu ai inteles tu niciodata a fost faptul ca asta sunt eu si ma doare sa ma schimb.

Imi pare rau ca nu am reusit niciodata sa fac sentimentele si gandurile mele sa ajunga la tine exact asa cum au fost ele nutrite.

Imi pare rau ca nu ma crezi cand iti spun ca tin la tine.

Imi pare rau ca nu am fost niciodata prietena pe care o doreai si nu am facut nimic din ce trebuia.

Imi pare rau ca a trebuit sa se intample asta pentru a putea in sfarsit sa iti indeplinesc visul.

Imi pare rau ca o prietenie nu se poate termina intr-o secunda si dureaza mult pana se sterge, pentru ca, in felul asta, doare mai mult.

Imi pare rau ca o sa doara.

Imi pare rau ca nu am putut sa fiu asa cum vrei tu.

Imi pare rau ca nu ai putut sa ma accepti asa cum sunt eu.

Imi pare rau ca exist.

Un om

"As vrea sa stiu cum e sa fiu o picatura de ploaie, ca dupa ce cunosc perfectiunea norilor, a inaltului, sa cad in aceasta lume imperfecta si sa observ oamenii, fiinte pline de defecte, dar care au darul dragostei.

Cum ar fi sa fiu o picatura de ploaie ? As cadea din cer in aceasta lume imperfecta, dar nu as putea sa vad nimic pentru ca nu as avea ochi cu care sa ma uit, nas cu care sa respir, urechi cu care sa aud sau gura cu care sa vorbesc. Nu as putea sa devin om, as fi o simpla si neimportanta picatura de ploaie.

Dar curcubeul ? Cum ar fi sa fiu un curcubeu ? As putea sa vad lumea de sus, la fel ca o picatura de ploaie, dar nu as cadea, as continua sa stau acolo sus si sa privesc spre aceasta lume lipsita de orice efemeritate.

Cum ar fi sa fiu curcubeul ? As privi oamenii si as zambi cu gura mea inexista, pe chipul meu nevazut, de fiecare data cand un copil ar arata cu degetul spre mine si s-ar inveseli. Dar atunci cand dispar, las in urma pamantul ud si trist, oameni lipsiti de fericire, soare cu nori. As fi atunci lipsita de eternitate.

As vrea uneori sa fiu cerul, dar sunt sigura ca m-ar durea de fiecare data cand fulgerele m-ar strapunge si probabil m-as speria acolo sus singura atunci cand tuna.

Cum ar fi sa fiu marea ? Atat de intinsa si albastra, as gazdui viata insasi. Dar, in cele din urma, as fi din nou singura, pentru ca si eu, ca si picatura de ploaie, m-as transforma in natura si mi-as pierde individualitatea.

Poate un nor, vantul, poate o stea, cine zice ca nu chiar Soarele ? Sau poate Luna... Sau lumina...Sau noaptea... Sau un om."